Test evaluare - Geografia judetului Buzau

Probă de evaluare-

Elemente de geografie locală -  Judetul Buzau

1. Completează enunţurile lacunare cu noţiunile date în paranteză:

v    Linia unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte ….............................................. .

v    Punctele cardinale sunt: ................, ................., ................ şi ................. .

v    Soarele răsare la .................. şi apune la ..................... .

v    .......................... este un instrument inventat de oameni pentru orientare.

v    Desenul prin care se reprezintă micşorat obiectele din natură se numeşte …………….… .

v    Harta este o reprezentare micşorată a ………………………………… .

(busolă, estul,  linia orizontului, vest, hartă, est, nordul,  sudul, suprafeţei pamântului, vestul)

2. Scrie punctele cardinale pe harta de mai jos. Colorează cu culoarea roşie judeţul tău şi cu albastru judeţele vecine:

a) Judeţul meu se numeşte ................................... .

b) Reşedinţa de judeţ este municipiul .................... .

c)Judeţul meu se află în partea de ............................. a României.

d) Judeţul meu se învecinează cu judeţele: …………………….……, …………….………….., ………….……………, ……………………..……, …………….………., ……………………… .

3. Colorează corespunzător pe harta judeţului Buzău formele de relief. Localizează pe harta judeţului Buzău oraşul în care locuieşti.

a)Localitatea în care trăiesc eu se numeşte ......................................................... şi este un …………….. .

b) Zona de relief  în care se află localitatea mea este o zonă de ....................................... .

c) Pe lângă oraş trece râul numit  ............................................ .

d)Locuitorii oraşului nostru lucrează în: ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….…….. .

e) Principalele instituţii existente în localitatea mea sunt: ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………...

Cu ce ne atrage Buzaul

CU ce ne atrage Buzaul?

A.     Despre munţii, dealurile şi văile Buzăului

        Trăitorii acestui pământ, de ieri şi de azi, s-au lipit de acest pământ şi în viaţă şi după ea timp de mii de ani. Cine priveşte chiar şi pentru scurt timp harta judeţului Buzău observă în alcătuirea sa toate formele de relief de la câmpie până la munte. Acestea sunt scăldate printr-o reţea de ape care întreţin viaţa întocmai cum sânge hrăneşte trupul omenesc.

         Apele şi relieful  au hotărât pe cei mai vechi locuitori ai acestor meleaguri să se statornicească aici. Mărturiile arheologice atestă trecutul  istoric îndepărtat. Urme de locuire se află peste tot din paleolitic, mezolitic, neolitic (văile râurilor Tisău, Buzău, Câlnău). Epoca bronzului şi civilizaţia geto-dacică precum şi perioada daco-romană sunt dovedite prin descoperirea numeroaselor aşezări şi necropole care demonstrează continuitatea si permanenta vieţuirii populaţiei autohtone.

        “Numele Buzău îsi are originea în radicalul tracic <BUZE>, care se găseşte la noi pentru că şi noi ne tragem din traci <BUZEOS>. La acestea s-a mai adaugat sufixul greco-latin AIOS-EUS, care nu mai e astăzi activ decât în formaţii culte, de neologisme latinizate, dar care atunci nu puteau da decât BUZEOS-BUZĂU.” (Vasile Pârvan)

        Epoca veche, medie porneste în atestările documentare cu o martirizare: a Sfântului Sava “Gotul”- 372 d.Hr., aprilie 12. Documentul este redactat în anul 376 şi se păstrează în copii la biblioteca Vaticanului şi Biblioteca “San Marco” din Veneţia. Este prima menţiune documentară despre râul Buzău (pe malul caruia se afla cu sigurantă un polis). Sfântul Sava de la Buzău este protectorul buzoienilor şi în fiecare an la 12 aprilie biserica şi toţi buzoienii îl sărbătoresc cu mic cu mare.

        Epoca modernă şi contemporană s-a dovedit a fi, ca peste tot în lume o perioadă foarte frămantată iar buzoienii au trecut şi ei prin războaie, prin creşteri şi descreşteri economice, prin democraţie dar şi dictaturi. Timpul a amestecat în roata-malaxor, a păstrat, uitat si transformat naţii şi, secole după secole, le-a dat înfaţisare nouă. România şi românii de astăzi sunt un amestec original de ieri cu mâine din care rezultă un azi, un contemporan, aici altfel ca oriunde în lume.

        Viaţa buzoienilor de rând n-a fost uşoară şi nici acum nu se pot lăuda cu trai boieresc dar niciodată trăitorul tată, mamă, copil, meşter, dascăl preot sau oricine ar fi devenit al pământului  nu vor uita să spuna “asta-i de pe la noi!” devenind brusc sentimentali şi dornici de   a adăuga  şi  altele  “de la noi       de-acasă”…”aşa cum erau odată”.şi dovedind că sunt mândri că rădăcinile lor s-au prins prin părţile Buzăului.

·        Principala atracţie a judeţului o formează Valea râului Buzău de la care şi-a luat numele.   De-a lungul râului duce linia ferata care pleacă de la Buzău şi se termină la Nehoiasu, mergând continuu alături de apă şi de soseaua naţională DN10. Şoseaua oferă prin legăturile laterale cu şoselele judeţene vizitarea altor zone interesante.

        Dinspre Buzău prima comună, Verneşti, arată privitorului o localitate aşezata de-o parte şi de alta a drumului extinsă apoi în lateral pe loc întins şi cu case adunate unele de altele strâns. Descoperirile arheologice din zonă au dovedit faptul că zona a fost locuită încă din epoca bronzului. În dava de la Cârlomăneşti săpăturile au pus in evidenţă “plastica de tip Cârlomăneşti” unică în aria de răspandire a civilizaţiei geto-dacice. La Cândeşti s-a păstrat una din cele mai vechi biserici ale judeţului, biserica “Adormirea Maicii Domnului” ridicată în 1637.

        Urcând pe vale urmează comuna Berca, aşezare de deal cu multe sate şi cu multe frumuseti ale Domnului, naturii şi omului. Vulcanii Noroioşi: Pâclele Mari  (Scorţoasa) şi Paclele Mici (Berca) reprezintă un fenomen natural spectaculos, unic în tara noastră şi foarte rar în lume. Au forme stranii, şănţuleţe şi viroage adânci cu pustietatea platourilor înălbite de crusta de sare, totul creează impresia unei lumi stranii, selenare, întregul peisaj având un aspect fantastic. Zona are o suprafaţă de 25,4 ha şi cuprinde rezervaţii geologice, botanice (Nitraria schoberi-gărdurariţa- este singurul loc din Europa unde creşte această plantă) şi peisagistice unice. Deasupra localităţii străjuiesc ruinele cetăţii brâncoveneşti. Mănăstirea  Berca a fost zidită la 1694 de Vel Stolnicul Mihalcea Cândescu şi Adriana Cantacuzino. Să nu uitati înainte de a trece mai departe să mâncaţi din renumiţii cârnaţi de Pleşcoi a căror reţetă o cunosc şi o respectă de multă vreme localnicii satului.

        Urcând în sus pe cursul Buzăului dăm de Magura, localitate aşezată la poalele dealului Ciolanu, unul dintre cele mai mari masive din cadrul Subcarpaţilor buzoieni. Pe drumul spre Transilvania au trecut şi poposit aici oştile lui Mihai Viteazul. Pentru a atrage atenţia călătorului, pe şosea, înainte de a urca pe drumul spre mănăstirea Ciolanu, localnicii au ridicat monumentul “Fântâna lui Mihai” .

Cum urci spre mănăstire la locul numit Izvorul Rece se află Muzeul pietrei. Tradiţia îndelungată a cioplitului pietrei a putut fi observată prin lucrări realizate de meşterii pietrari de la Ciuta, timp de câteva sute de ani: cruci, monumente funerare, rezervoare pentru colectarea/păstrarea apei, un colac de fântână inscripţionat cu litere chirilice. Aceeaşi tradiţie a dat naştere în anul 1970 Taberei de sculptură în  aer liber de la Măgura, care deţine un  număr de 256 de lucrări de artă executate în calcar provenit din cariera de la Ciuta. Tabăra de  sculptură reprezintă un loc unic fiind cel mai mare ansamblu naţional de sculptură în aer liber din ţară.

       În imediata apropiere se află Mănăstirea Cilolanu situată pe teritoriul comunei Tisău. Cuprinde două biserici: biserica veche, mai mică, are hramul Sfântul Gheorghe, construită de Doamna Neaga, soţia domnitorului Mihnea Turcitu la sf. sec.al XI-lea. Biserica mai mare este construita în 1828 de Episcopul Chesarie. În incinta mănăstirii există o colectie muzeală  cuprinzând primele tipărituri ale Episcopiei Buzăului, icoane vechi, obiecte de cult, picturi de Gh. Tattarescu, precum şi trei icoane ale aceluiaşi pictor datând din anul 1885. Tot în comuna Tisău se află Mănăstirea Barbu ctitorită în 1669 şi Mănăstirea Bradu unde în 1690 Constantin Brâncoveanu “au trimis pe  doamna sa şi cu toate jupanesele la mănăstire la Brad…” “…aflând de pătrunderea turcilor şi tătarilor în ţară…” (Cronicari munteni, I, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, pg. 213).

        Mai sus de Măgura, pe apa Buzăului în stânga albiei Buzăului se află comuna Pârscov. Aici este locul natal al poetului Vasile Voiculescu. În faţa casei memoriale a fost ridicat în 1975 un bust, operă a sculptorului Oscar Han.

        Pe Valea Buzăului, pe drumul naţional ce duce la Braşov sunt o serie de aşezări care merită a fi vizitate:

         La Cislău e o herghelie de cai pur-sange englez pentru galop. Aici li se oferă vizitatorilor şi lecţii de călărie.

        Cu o abatere spre NE de la şosea se află în comuna Colţi o rezervaţie geologică pe o suprafaţă de 2,52 ha unde chihlimbarul prezintă cele mai variate forme. Faima chihlimbarului de Sibiciu-Colţi s-a răspândit departe, peste hotare datorită purităţii si, mai ales, varietaţii coloristice. În 1979, la Colţi s-a construit un muzeu al chihlimbarului, în patrimoniul căruia se afla  chihlimbar brut sau prelucrat, pietre pentru inele, cercei, broşe, unelte folosite la exploatare, documente originale sau copii despre istoria zonei, precum şi elemente de arta populara şi etnografie. Tot la Colţi poate fi vizitată biserica din lemn  Aluniş construită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, reparată şi mărită în 1849-1850 şi la 1903.

        La Nehoiu poate fi admirată o frumoasă biserică din lemn construită în 1743, astăzi monument istoric.

        Siriul este o localitate unde natura si omul, vechiul şi noul, prin ocrotirea Domnului trăiesc împreună făcand ca viaţa să curgă lin dinspre trecut spre viitor cu trecere calmă şi înteleaptă ca şi oamenii de aici. Dumnezeiasca lucrare îţi apare în priviri oriunde priveşti. Culmi muntoase acoperite de păduri, vârful Penteleu se dezvăluie în depărtare (1772 m). Stâncile asezate în straturi şi uneori în bucăţi de câteva tone care parcă-ţi arată cât de măreaţă, durabila dar şi de fragilă este stânca. În permanenţa prietenie-luptă piatra şi apa, mereu alături nasc peisaje demne de raiul dumnezeiesc. Inspiraţi de măiestria meşteşugarului-natura oamenii au construit între 1975-1989 Lacul de acumulare, singurul baraj din ţara care nu a fost ridicat cu beton ci cu pământ şi piatră asemeni unui deal. Lacul de acumulare format are o lungime de 10 km, o suprafata de 550 ha şi un volum de 155 milioane metri cubi. Din Siriu este şi Benone Sinulescu un îndrăgit interpret de muzică populară bine cunoscut în ţară.

        Cea mai nordica localitate, Gura Teghii, este aşezată la poalele Penteleului pe plaiurile căruia are loc o serbare folclorică “Pe urme de balada” denumită şi Gherghilaş după numele haiducului pornit din aceste locuri să împartă dreptatea. Aici interpreţi de muzică populară, dansatori şi meşteri populari reînvie tradiţiile romaneşti şi buzoiene.

· O altă zonă care merită vazută este Valea Slănicului.

        Bisoca este una din cele mai frumoase aşezări ale judeţului atât prin cadrul natural cât şi prin bogaţia elementelor etnografice, folclorice. Aici se poate vizita schitul de la Poiana Mărului. Biserica din lemn este construită între 1810-1812 şi este declarat monument istoric. În imprejurimile localităţii se găsesc interesante rezervaţii de pin silvestru roşu iar pe dealuri colilie şi stânjenel pitic. Rezervaţia mai prezintă valoare şi prin lacurile pseudocarpatice cu gresiile pe care le conţin, reprezentative fiind Lacul Negru şi Lacul Limpedea. Anual în zona Lacuri se organizează aici o serbare foloclorică “Pe plaiuri bisocene” unde dansul şi portul popular sunt la mare preţ.

        La Mânzăleşti peisajul devine foarte interesant datorită Grunjului, monolitul de marne albe cineretice. Saliferul de la Mânzaleşti nu poate lăsa pe trecător indiferent. Este spectaculos, frumos, făcut parcă pentru a fi neăparat înrămat într-un tablou. Lacul Meledic este un punct de atracţie pentru turişti în special pentru frumusetea locului. Lacul este şi o curiozitate a naturii prin faptul că este un lac de apă dulce format pe un masiv de sare.

        Comuna Lopătari este ultima mare aşezare de pe Valea Slănicului. După aproape două ore de mers pe jos, din Lopătari se ajunge pe aşa-numitul “Plai al nucului” situat pe malul stâng al Slănicului şi unde  se află frumosul lac Mocearu. Spre NE de Lopătari, la 4 km distanţă se afla “Focul viu” un interesant fenomen natural care constă în emanaţii de gaze naturale ce se aprind instantaneu şi ard la suprafaţa pământului. Unele flăcări ajung până la înăltimi de 1,5 m. Acest fenomen se întinde pe o suprafaţă de 25 m².

        Vintilă Vodă este o comună  situata pe ambele maluri ale Slănicului. În anul 1532 domnitorul al carui nume îl poartă (Vlad Vintilă de la Slatina, domn al Ţării  Româneşti 1532-1535) a construit aici o cetate ale cărei ruine se mai văd şi astăzi.

·      La poalele dealului Istrita.

        În estul dealului, în zona dealurilor Nişcovului s-a ridicat şi dezvoltat staţiunea Sărata –Monteoru, declarată staţiune balneoclimaterică din 1885. Mărturiile arheologice atestă locuirea cel puţin din epoca bronzului. “Cultura Monteoru” defineşte  maiestria şi originalitatea de care au dat dovadă locuitorii acestei zone. Zidul cetăţii geto-dacice stă mărturie încă vremurilor in care trebuiau să se apere şi să lupte pentru viata şi libertatea neamului. Izvoarele cu ape bromurate, sodice, calcice, magnezice şi sulfuroase, nămolul mineral de depunere din izvoare sulfuroase sunt sursele de tratament natural. La 200-275 m altitudine se află Parcul dendrologic- o pădure de aproximativ 200 ha. Aici se întâlnesc alături de arbori şi arbuşti specifici pădurilor noastre şi specii exotice din China, Japonia, America de Nord. Mina de  petrol este o raritate în Europa şi pe plan mondial. Încă din 1929 se exploatează petrolul prin galerii.

        Pe DN1B, la 20 de km de Buzău se află comuna Pietroasele. Aici s-a descoperit celebrul tezaur “Cloşca cu puii de aur”.  De altfel zona este foarte importantă pentru întelegerea etnogenezei românesti. Aşezari vechi din neolitic , epoca bronzului, epoca fierului stau ca mărturie a continuităţii  populaţiei autohtone în această zonă. Foarte important pentru istorici este monumentul arheologic de la Pietroasele: castrul, termele romane şi necropolele din sec. IV d.Hr. Zona mai are un tezaur: vinul de Pietroasele, apreciat de multă vreme şi peste hotare.

B.     Despre municipiul Buzău- reşedinţa judeţului

        Municipiul Buzau este reşedinţa judetului cu acelasi  nume. Este aşezat la zona de contact dintre Subcarpaţii de Curbură şi Campia Romană şi este un dar al râului. Prin Buzău se realizează legături cu toate zonele ţării: Moldova, Transilvania şi Muntenia. Unui turist doritor a-l cunoaste îi sunt necesare câteva repere. Acestea se pot găsi la Muzeul de istorie al judetului de pe strada Nicolae Balcescu şi Muzeul de etnografie şi folclor aflat pe strada Războieni în Casa Vergu Mănăila (casa ridicata în 1787).

Daca aţi poposi pe-aici între 11-24 iunie aţi putea vizita Târgul Drăgaica ce se organizează anual şi neîntrerupt de câteva sute de ani. Prima menţiune despre Drăgaică este făcută la 26 august 1778 de Alexandru Ipsilanti. La intersecţia străzilor Gării cu Crizantemelor se află stejarul secular ce datează de pe vremea lui Mircea cel Bătrân.

        Printre monumentele de arhitectură devenite reprezentative şi pentru perioada în care au fost ridicate sunt:

-Clădirile Episcopiei Buzăului; în anul 1500 Buzăul devine reşedintă episcopală. În 1504 se construieşte Biserica Episcopiei.

-Biserica Banu (iniţial Mănăstirea Banu) este ridicată în 1571.

-Ia fiinţă Bazarul- al doilea în Ţara Romanească, în 1575.

-Biserica Sfinţii Îngeri, iniţial din lemn (1619), refăcută în 1883.

-Între 1850-1880 au fost construite cladirile de pe Strada Târgului (Cuza Voda) înlocuind construcţiile mai vechi de la care au fost folosite fundaţiile şi pivniţele.

-Judecătoria Buzău (Palatul Justiţiei) este ridicată în 1857.

-Şcoala Naţională (prima şcoală publica în limba română), azi Şcoala nr.5-este construită în 1865.

-Spitalul “I.C.Brătianu”- a fost inaugurat în 1896, 14 aprilie.

-1874- A fost construită Gara Buzău.

-Printr-o hotărâre a Parlamentului şi prin mijlocirea lui I.C.Brătianu, Crângul trece în proprietatea oraşului pentru a deveni ceea ce este astăzi: Parcul Crâng.

-Alexandru Marghiloman înfiinţează în 1897 Vila Albatros în jurul căreia construieşte un parc ïn care aduce şi plante exotice.

-Palatul Comunal este construit între 1899-1903 şi e “cea mai frumoasa din ţara şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău” (Nicolae Iorga).

C.     Despre Râmnicu Sărat

        Cu cresteri şi descresteri, distrus şi reinviat ca şi Buzaul, Râmnicul-Sărat încearca să-şi clădească un destin. Cine are un răgaz, în oraş poate vizita, printre altele şi: Complexul Brâncovenesc (1691-1697), biserica Bagdat (1707-1708), Gara Rm. Sărat (1dec. 1896-3 ian 1898).

D.    În încheiere

         Cunoasterea obârşiilor, a tradiţiilor  sunt temelia formării sentimentului patriotic. Cândva, nu demult, s-a încercat acest lucru forţat, din vorbe şi prin distrugerea sau deformarea temeliei naţiunii române: istoria, tradiţiile, folclorul, a vatrei strămoşesti. Daca dorim sa ne pastram identitatea, acestea trebuie să ne fie odoare apărate şi perpetuate. Limba, tradiţiile, folclorul, poporul românesc vor continua să rămână ROMÂNEŞTI sau vor deveni amintirile unei vechi civilizaţii incluse într-o cultură mondială amestecată şi fără identitate precisă, asemeni multor altora despre care se mai scrie câteodată în cărţi. Doar de cum vom alege să ne păstrăm identitatea depinde dacă/şi cum vom mai fi multă vreme ROMÂNI. Mulţi din cei care-i îndrumă pe turiştii străini pe aceste locuri nu au materiale actualizate. Au început să apară materiale pe internet, ceea ce este foarte bine, dar acestea  trebuie întocmite în asa fel încât informaţa să fie accesibilă şi completă. Elaborarea unor ghiduri de călătorie cu imagini şi informaţii diversificate pe suport clasic (cărţi, pliante etc) pot dirija atenţia spre noi. Şi nu numai străinii trebuie să ne cunoască ţara! Noi românii avem primii obligaţia  de a ne cunoaşte locurile de unde am răsărit, unde trăim şi care ne sunt rădăcinile istorice şi culturale. Avem avantajul că suntem de-aici. O putem lua pe jos, cu trenul, cu maşina şi ne simţim ţara la picioare, o putem vedea şi auzi.  Cunoaştem ţări ale Europei pentru că suntem europeni, ştim despre continente şi civilizaţii, despre ceea ce îi defineşte pe unii, ceea ce îi deosebeşe pe alţii dar trebuie să ne cunoaştem întâi pe noi. Cine suntem noi în faţa lumii?

       

Iamgini din campiile buzoiene

CAMPIILE DIN BUZAU

                      Campiile Buzaului

Zona de câmpie cuprinde terenul dintre 40 si 100 m altitudine. Trecerea de la zona deluroasa se face lent la est de Buzau si brusc la vest de acest rau. Pe un fundament dur,ce se gaseste mai ales in zonele inalte, s-au depus,d-ea lungul timpului,sedimente aduse de ape: bolovanis, pietris, argile, mame, nisip, precum si loessul transportat de vânt sau cernoziomul provenit din putrezirea plantelor si animalelor in amestec cu loessul.In judetul Buzau, zona de câmpie se subdivide in patru unitati principale:

Câmpia Gherghitei, care ocupa partea de vest, spre judetul Prahova, ajunge pana la linia ce uneste localitatile Stalpu, Movila Banului, Glodeanu Sarat. Predomina pietrisurile si depozitele loessoide.

Câmpia Baraganului de mijloc ocupa interfluviul dintre Calmatui si Ialomita. Este inclinata pe directia sud-est.Partea din dreapta Calmatuiului este ocupata de o fasie lata de nisipuri, de la Smeeni si Florica pana la Pogoanele, Caldarasti si Padina. Dunele formate aici sunt, in cea mai mare parte, fixate. La sud de Rusetu se mai intalnesc dune nefixate, intre ele formandu-se, temporar, lacuri. In partea de sud-vest, unde predomina loessul, nisipul lipsind, s-au format crovuri.

Câmpia Buzau-Calmatui cuprinde suprafata dintre cele doua râuri, având aspectul a doua lunci comune. La contactul cu zona deluroasa, câmpia este formata de un con de depunere. Dincolo de Cilibia, ea devine neteda, cu saraturi, cu grinduri, cu martori de eroziune, peste care Buzaul isi trimite,uneori, viiturile spre Calmatui. In aceasta zona intre Tabaresti si Cilibia, se pot vedea 'buzoienele' (vechi albii parasite ale Buzaului). Prezenta acestor vai parasite, precum si depozitele de origine carpatica si subcarpatica întâlnite in lunca dintre Stalpu si Rusetu întaresc ipoteza ca Buzaul a curs cândva pe actuala vale a Calmatuiului.

Câmpia Râmnicului cuprinde partea de est a judetului. Are o altitudine mai ridicata, nefiind afectata in prea mare masura de subsidenta. Formatiile curente sunt prezente si aici, prin depozite loessoide si pietrisuri de Candesti.
In partea de est, câmpia este limitata de Buzau, de-a lungul caruia s-au format limane fluviale in vaile parasite ale Râmnucului Sarat.

Dealul Istrita

Dealurile si depresiunile judetului Buzau

Dealurile si depresiunile din Buzau

Zona de deal, este cunoscuta sub numele de Subcarpatii Buzaului, fiind formata dintr-o succesiune de dealuri si depresiuni, iar altitudinea culmilor variaza intre 400 si 800 m.

Acestea sunt constituite din formatiuni mai tinere, cum ar fi: marnele, argila, nisipurile, gresiile, dar se intalnesc si conglomeratele si calcarele. Cutarile largi, care le urmeaza ca locuri fracturari, ridicari sau coborâri, asa cum este cazul dealurilor din sud si est: Istrita, Ciolanu, Blajani si Buda. In centru se afla Dealurile Botanului cuprinse inre vaile Buzaului si Slanicului, iar altitudinea maxima este de 812 m in Dealul Blidisel. Eroziunea apelor Saratei, Balaneasa, Sibiciu, Rusavatu, a fragmentat aceasta zona intr-o serie de subunitati.

Dealurile Muscelului sunt delimitate de apele Balaneasa, Sibiciu si Buzau. In componenta acestor dealuri intra culmile Blidisel (821 m), Muchea (746 m) si Ursaoia (669m). Predomina conglomeratele si gresiile, roci mai dure, situatie care explica si altitudinea mai mare.

Dealurile Dilma sunt cuprinse intre apele Saratei si Balaneasa. Principale culmi sunt: Botanul (799 m), Posobesti (707 m) si Muchea Stinii (449 m).

Dealurile Bocului au altitudini de peste 800 m: Bocul (825 m), Glodul (807 m), Pitigoiul (806 m).

Dealurile Piclelor sunt delimitate de paraurile Slanic si Saratei, afluenti ai râului Buzau. Culmile, paralele, au directia aproape nord-sud si oscileaza intre 300 si 500 m; ele se unesc in partea de nord, in dealul Tocilei, cu altitudinea de 598 m. Un peisaj impresionant ii formeaza Vulcanii noroiosi, fenomen unic in tara. Acestia sunt grupati in doua platouri: Paclele Mici (cei mai spectaculosi) si Paclele Mari.

In sud se intinde Dealul Istrita, constituit din formatiuni grezoase si calcaroase, mai dure, acestea au influentat atât masivitatea cat si altitudinea: vârful Isrita( 751 m), dealurile Niscovului (200-400 m), dealurile Naienilor (600 m). Expozitia sudica, solul calcaros si conditiile de microclimat de tip mediteranean favorizeaza cultivare de vita de vie. O importanta zona viticola se afla la Pietroasa.

Dealul Ciolanu se dezvolta paralel cu Istrita si este unul din cele mai mari masive din cadrul Subcarpatilor buzoieni, fiind delimitat la sud de depresiunea Niscovului, iar la nord de vaile Cricovului si Buzaului. Gresiile sarmatiene si calcarele mentin si aici altitudini intre 600 m si 700 m.

In est se intind Dealurile Calnaului, limitate de vaile Slanic si Râmnic si drenate de paraul Cainau. Are doua mari subdiviziuni: una nordica, formata din depozite vechi: Dealurile Bisocii (800-970 m); si alta sud-estica, formata din depozite mai noi, de vârsta levantina si cuaternara: Dealurile Blajani, Dealurile Budei, Dealurile Capatanei.

In vest se intind Dealurile Priporului care cuprind urmatoarele dealuri: Dealul Cometei (827 m, cea mai mare altitudine), Dealul Priporului, Dealul Salcia.

In zona de deal se afla, de asemenea, depresiunea culoar Ratesti-Scortoasa-Vintila Voda, precum si depresiunile Niscovului, Patarlagele-Cislau si Pirscov-Berca. Depresiunea-culoar Ratesti-Scortoasa-Vintila Voda incepe din Valea Buzaului (Ratesti) si tine pana in Valea Slanicului (Vintila Voda).

Are caracter subcarpatic, fiind delimitata de dealurile Dilmei, Bocului, Bisocii si Paclelor. Depresiunea Niscovului este cuprinsa intre dealurile Istritei si Ciolanu, prin mijlocul caruia curge Niscovul, care si-a construit cinci terase.

Depresiunea Patarlagele-Cislau, drenata de râul Buzau, este tipul clasic al unei depresiuni cu vatra fara denivelari, înconjurata de inaltimi (dealurile Muscelului, Cometei, Salciei si Ciolanu).

Depresiunea Pirscov-Berca se intinde intre cele doua localitati, nefiind bine individualizata; ea poate fi confundata cu lunca Buzaului, care o dreneaza.

Poze din Muntii Buzaului

Muntii Buzaului

Geografia judetului Buzau

 Pozitia geografica

Judetul Buzau este situat in partea de sud-est a tarii.

El se învecineaza cu judetele Brasov si Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Braila la est, Ialomita si Ilfov la sud, Prahova la vest. Buzaul ocupa cea mai mare partea a bazinului hidrografic al râului cu acelasi nume, cuprinzând toate formele de relief: munti in partea de nord, câmpie la sud, iar intre acestea aflandu-se zona colinara subcarpatica.

Relieful

Muntii din judetul Buzau

Zona de munte, este formata din muntii Buzaului si Vrancei, componenti ai Carpatilor de Curbura. Muntii Buzaului, aflati in cea mai mare parte pe teritoriul judetului, sunt constituiti din cinci masive: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru si Ivanetu.

Masivul Penteleu, delimitat de Basca Mica si Basca Mare, este cel mai important, atât ca dimensiuni, cat si ca altitudine (1772 m). Sub aspect petrografic, este format in mare parte din flis grezos (gresie de Tarcau), marne, marne calcaroase, conglomerate. De-a lungul anilor, agentii externi au taiat vai adânci si interfluvii, care favorizeaza alunecarile de teren.

Masivul Podu Calului este cuprins intre râurile Basca Mare si Buzau iar inaltimea maxima este de 1440 m. Rocile predominante sunt: gresiile, sisturile argiloase, mamele. Acest masiv este mai fragmentat decât Penteleu, individualizandu-se culmile Podu Calului, Teharau si Bota.

Masivul Siriu, cuprins intre Buzau, Crsna si Siriu, este alcatuit din gresii dure si mame. Cota maxima este de 1663 m, atinsa de creasta Maliia, iar vârful Siriu are 1659 m. In apropierea Maliiei se afla Lacul Vulturilor, cunoscut si sub numele de "Lacul fara fund".

Masivul Monteoru este situat in partea de sud a muntilor Siriului. înaltimile, sub forma de semicerc, se mentin la peste 1000 m, cu altitudinea maxima in vârful Monteoru (1345 m).

Masivul Ivanetu este situat la sud de Basca Roziliei, cu orientarea est-vest si face legatura cu zona subcarpatuca, iar altitudinea maxima o are Ivanetu (1191 m).
Masivul Vrancei ocupa o suprafata mica in partea de nord-est a judetului, la hotarul cu judetul Vrancea. Aici patrund versantii de vest ai vârfurilor Lacaut (1776 m), Goru (1984 m), Giurgiu (1720 m ), Musa (1420 m).

Harta Judetului Buzau

Harta - Formele de relief din judetul Buzau

Imagini VULCANII NOROIOSI

VULCANII NOROIOSI

Vulcanii noroiosi reprezinta un fenomen rar intalnit in Europa. Asemenea formatiuni se regasesc numai in Rusia, Ucraina, Italia si Romania, vulcanii noroiosi de la Paclele Mari fiind printre cei mai spectaculosi.

Vulcani noroioși reprezintă formațiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafață și, în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând niște structuri conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din straturile de argilă.

Muzeul Chihlimbarului Colti -Buzau

Muzeul Chihlimbarului

MUZEUL CHIHLIMBARULUI

Chihlimbarul sau ambra este o rasina translucida, formata din mai multe specii fosilizate de pini, colorata mai ales in nuante de galben si care s-a format acum 50-60 mln ani. In interiorul pietrelor se gasesc deseori fosile animale sau vegetale, furnici, paianjeni, frunze, etc. Interesul suscitat de existenţa unor zăcăminte de chihlimbar în zonă, preocupările locuitorilor pentru exploatarea şi prelucrarea acestui mineral au determinat organizarea Colecţiei muzeale Colţi, inaugurată la 14 iunie 1980.

           

Supranumită şi Muzeul chihlimbarului, unică în ţară prin varietatea şi dimensiunile exponatelor de chihlimbar, colecţia, inaugurată odată cu reluarea serbării folclorice Floare de Colţi şi reorganizată în 1983, 1990 şi 2000, valorifică şi exponate arheologice şi documente ce relevă momente din istoria acestei străvechi aşezări. Predomină documente, fotografii, unelte (strung din lemn, ciocane, lămpaşe, târnăcop), pepite de chihlimbar de diferite dimensiuni, bijuterii (inele, cercei, medalioane, broşe, şiraguri de mărgele, ţigarete) care ilustrează activitatea de prospectare, exploatare şi prelucrare a ambrei.

În patru încăperi şi în pridvorul de la etajul clădirii sunt expuse obiecte de etnografie şi artă populară ce reconstituie realitatea locuinţei, modul de viaţă şi ocupaţiile tradiţionale ale căutătorilor şi prelucrătorilor de ambră – creşterea animalelor, agricultura, pomicultura, munca la pădure. Sunt expuse piese decorative (macat, foaie de perete, batiste, ştergare), de port şi mobilier, de ţesut (piepţini pentru lână şi cânepă), uz casnic şi păstorit (opinci, glugi, trăişti de merinde, dăsagi din păr de capră), cât şi unelte agricole (plug    lemn, coase, sape, seceri, săpăligi).

Pentru a ajunge la Muzeul Chihlimbarului folositi  DN10 Buzau – Brasov, pana in localitatea Patarlagele, dupa care se parcurg pe drumul judetean Valea Sibiciu-Colti 13 km. Muzeul Chihlimbarului este unic prin faptul cã a fost construit exact în zona unde se gãseste chihlimbar, aici se poate vedea, fosta minã de chihlimbar si oameni care poartã chihlimbar crezând cã poarta noroc, ii aparã de rele si vindecã unele boli.
Intre satele Alunis-comuna Collti si satul Nucu-comuna Bozioru se gãsesc "asezãrile rupestre"- locase sãpate în piatrã, folosite în trecut ca locuri de refugiu si de cult.

Manastirea Ciolanu

Manastirea Ciolanu 

 Manastirea Ciolanu este localizata la aproximativ 25 de kilometri de Monteoru, pe drumul local direct prin Vernesti, si la aproximativ 45 de kilometri,? daca se ocoleste pe soseaua principala prin Buzau. Ca reper pe harti se poate lua localitatea Magura, manastirea fiind plasata in imediata vecinatate (peste drum) a Taberei de Sculptura de la Magura.
Aceasta manastire este singura dintre asezarile monahale aflate in judetului Buzau atestata documentar inca din secolul al XVI-lea. Are doua biserici, situate la o distanta de 100 de metri intre ele. Aici exista si un muzeu unde pot fi admirate icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult si vesminte religioase.
Dupa traditie, manastirea ar fi fost ctitorita de Doamna Neaga la anul 1590, desi alte izvoare indica drept ctitori, la anul 1568, pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu si Dragomir Sorescu din Vernesti.

Cladirea bisericii din vale dateaza din 1828, fiind cladita de episcopul Chesarie al Buzaului. Biserica din deal este mai veche si mult mai interesanta. Intrarea sobra, impozanta, casutele care formeaza incinta manastirii, biserica mare si cimitirul in miniatura si linistea formeaza un tot unitar.

Numele acesta de Ciolanu vine, cel mai probabil, de la oasele unor sihastri care au fost descoperite in aceasta poiana. Se pare ca aici si-au gasit refugiul cativa calugari scapati din Bizantul care fusese ocupat de turci, in secolul al XV-lea.

Unul dintre copii a murit si, dupa toate probabilitatile, ale lui sunt oscioarele ce-au fost gasite, dupa multa vreme, ingropate in dreapta bisericii. Initial, biserica era fara turle si fara pronaos. Timpul s-a scurs peste rugile si truda monahilor din dealul Ciolanului.
In secolul al XVII-lea, dupa obiceiul epocii, manastirea a fost inchinata, vremelnicul beneficiar al actiunii fiind lavra Rusicon, din Grecia. Evident, pustiirea si-a facut simtita prezenta, la scurt timp dupa aceea, stiut fiind ca proasta administrare a grecilor a surpat multe dintre ctitoriile romanilor.

Acatistul Sfantului Vasile de la Poiana Marului
Celui ce a fost vas curat al Duhului Sfant, indreptatorul calugarilor, inaltimea cea stralucita a smereniei, cumpana cea dreapta a infranarii si solitorul cel tare al rugaciunii inimii, Cuviosului Parinte Vasile, sa-i aducem rugaciuni pentru izbavirea noastra si sa-i cantam: Bucura-te

Culmea, un strain avea sa redea Manastirii Ciolanu stralucirea spirituala pierduta. Sfantul Vasile de la Poiana Marului, "de neam din Malo-Rusia", a adus aici, in anul 1763, un numar de 12 monahi moldoveni si munteni. De ce tocmai 12? Pentru ca marele staret, reorganizatorul vietii calugaresti de la noi - impreuna cu Paisie de la Neamt - considera ca numarul 12 este ideal pentru a inchega o obste monahala puternica, unita.

Anul 1766 este pastrat in arhivele manastirii ca reperul cronologic ultim al Evului Mediu, atunci cand manastirea beneficiaza de un tardiv hrisov domnesc. Dupa aceasta, Ciolanu dispare aproape un secol din scriptele istoriei scrise, obstea presupunandu-se a fi risipita.

Anul 1825 este important pentru Ciolanu, caci Episcopul Chesarie al Buzaului incepe ridicarea marii biserici, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel. De atunci, din prima jumatate a secolului al XIX-lea si pana la Decretul 200 din anul 1959, obstea de aici a numarat intre 80 si 100 de vietuitori.

La Manastirea Ciolanu sunt adapostite si multe dintre icoanele realizate de Tattarescu, nepot al lui Nicolae Teodorescu Pitarul, cel ce a zugravit biserica mare si care a condus scoala de pictura de la Buzau, pe la 

jumatatea secolului XIX.